În  contextul extinderii epidemiei de coronavirus, Prefectul județului Vrancea nu poate oferi cetățenilor  preocupați de siguranța proprie și a celor dragi,  răspunsuri  la numeroasele întrebări , multiplicate de  buimăceala autorităților care se ascund  după  recipientul cu dezinfectant.

Constatăm cu îngrijorare că la această dată, în condițiile extinderii epidemiei virale, nu avem acces la informații esențiale de interes public imediat , cum ar fi: câte persoane se află în carantină sau izolare la domiciliu,  care sunt localitățile unde riscul de contaminare este crescut, care este modalitatea în care vor funcționa instituțiile publice, în condițiile în care acestea sunt deservite tot  de oameni,  cum se va asigura aprovizionarea cu alimente de baza și medicamente, transportul public, serviciile publice primare, în special cele medicale? 

Incapacitatea absolută a prefectului de a gestiona aceasta situație de criză este reflecția exactă a habarnismului celor care l-au învestit în funcție.

Paradoxal, mult prea marea căciulă menită să ii ascundă  sărăcia duhului, nu reușește sa îi acopere „goliciunea” profesională, pe care o etalează falnic, asemenea  „împăratului ” de la București.

Așa se face că , până în prezent ,  nu a reușit să încropească  pentru cei care își îndreaptă cu speranță privirea spre site-ul Prefecturii,  niciun  set de măsuri și proceduri clare, la care cetățenii județului a cărui jupân este, să se raporteze în egală măsură .

Totul este lăsat  în nota lui „dacă” și „poate” (… o da Dumnezeu să treacă până la alegeri!) , purtătorul de cuvânt al Prefecturii fiind  singurul saltimbanc care mai  însuflețește facebook-ul cu poze de la „productivele” ședințe de “famiglie”, mimate prin birourile instituției în scopul unor  jenante exerciții de imagine.

Îl anunțăm, așadar,  pe această cale pe  domnul prefect, ca în ultimele zile,  au poposit acasă pe calea aerului și  terestru , cu mașina personala sau cu mijloace de transport în comun, vrânceni  din toate colțurile lumii,  veniți sa  ceară protecția guvernării liberale pe care dumnealui o reprezintă .

Vrâncenii care au ales să petreacă cronavirusul acasă  se vad nevoiți să   experimenteze un  incomod și dureros  stigmat atunci când sunt reperați  umblând ” liberi” , la piața, în centrele comerciale, la primărie, în parc, sau chiar la rude.

Abandonată și respinsă de cei pe care i-a ales cu nejustificat entuziasm,  vechea diasporă,  devenită  noua „ciumă” încearcă să deslușească ce are de făcut odată ce a înșelat vigilența autorităților,  trecând la intrarea în țară „ca prin brânză”.

Sfaturile debile încropite pe genunchi  de consilierii guvernamentali ai  etalonului de parvenitism,  Burdușa Ovidiu, autointitulatul reprezentant al  vrâncenilor din diaspora,  ajuns sa le zâmbească acestora  din poziția de  secretar de stat,   se completează cu  secretomania totală cu privire la condițiile în care diasporenii noștri pot ajunge sa îngroașe rândul persoanelor încartiruite în tabăra de la Gălăciuc, despre a căror număr ,  stare de sănătate sau regim de protecție medicală, nu avem încă,  cunoștință.

În condițiile în care nimeni de la capătul „firului” oficial nu poate răspunde clar întrebărilor  cetățenilor , în care doamna doctor epidemiolog de la DSP e mai preocupată  de oportunitatea accederii proprii la conducerea instituției în care lucrează,  decât de întocmirea unui plan credibil de măsuri ,  când nu exista o comunicare  oficială  către presă a situației de fapt,  singura sursă de informare rămâne năucitorul mediu on-line. Acesta bâiguiala a autorităților din Vrancea care durează deja de mai bine de doua săptămâni, nu face decât să ducă psihoza la paroxism.

Și iată cum, în așteptarea traiului mai bun promis de guvernarea PNL, vrâncenii se văd siliți să facă față  pe cont propriu unei  trâmbițate  crize, situație care le  întinde nervii și răbdarea la maximul permis de buna conviețuire socială. 

Tăcerea instituțională, rod evident al nepriceperii  guvernanților de azi , ne promite că vom ajunge să atingem în preajma Paștelui punctul maxim al urii fata de aproapele nostru, căruia îi vom pândi cu năduf fiecare strănut și ii vom înfiera cu nedisimulată obidă alegerea de a -și trai propria teroare în țara abandonată  cândva, în  căutarea unui mai bine… care nu mai vine…!

Sursa foto : Facebook